Salvati cuvintele

La inceput a fost Cuvantul. Era suficient ca Omul sa intoneze ceva, pentru ca acel ceva sa capete contur si sa devina.

Acum avem cuvinte. Multe. Din ce in ce mai multe. Se calca pe picioare. Se sfasie intre ele. Devin nemiloase. Isi pierd sensul si ratiunea de a exista.

Ele sunt o consecinta a raportului tinzand tot mai mult spre zero dintre sacrul si profanul din viata noastra.
Asistam cum pe zi ce trece apare o noua modalitate pentru noi oamenii de a comunica mai usor.
Telegraf.Telefon.Pager.Telefon mobil.Twitter.YM... Toate inventate si menite sa ne apropie in uitarea colectiva prin care ne departam unii de altii.

Vorbim mult. Spunem cuvinte. Le scriem. Le inventam pe masura ce ele nu ne mai pot incapea gandurile, ies deformate, fara suflu, fara putere, multe, prea multe ...
Dumnezeu a incetat sa existe in momentul in care a incercat sa ne inteleaga pe fiecare. Nici El nu a putut. Abia auzea vag zarva generala. Poate ca va reaparea in momentul in care noi oamenii vom fi mai milosi cu ele. Vom inceta sa le mai devoram. Cuvintele. Cand le vom menaja, folosind din ce in ce mai putine. Pana la unul. Cuvantul.

Poate ca atunci Dumnezeu isi va schimba statusul. Din "afk" in "available".

Telul meu pentru ziua de maine : voi trai din 30 de cuvinte.