Reparatie morala

Intr-un post anterior am spus cate prostii poti gasi de mancare aici in Belgia.

Trebuie sa completez si sa spun ca sunt si foarte multe lucruri bune care se pot cumpara.
Sa va impartasesc cateva descoperiri culinare facute de mine aici :

- orezul integral
- folosirea untului in loc de ulei pentru calitul legumelor
- legumele usor fierte (pun apa la fiert, cand incepe a fierbe pun legumele, le las 2 minute si apoi le scot), merge la broccoli, conopida, pastai, ceapa, usturoi, di tati :)
- somonul - da, am descoperit somonul :)
- graul - ei ii spun boulgour - e un grau rupt in bucatele mai mici, se mananca fiert
- prazul
- zaharul brun din sfecla de zahar
- o chestie rotunda, se poate vedea in poza de mai jos in farfurie
- branza o mie de feluri de branza
- vinul rosu - mii de mii de feluri : din Franta, Portugalia, Italia, California,Grecia

Si o poza a ceea ce am gatit in 30 minute.

Don Quixote

Am fost ocupat in ultimul timp.
Cu dorurile si iluziile. Doruri superficiale, trecatoare ... ca toate dorurile.
Cu iluzia ca ar putea exista ceva care sa conteze mai mult decat ceea ce facem, sau ceea ce nu facem. Cred acum ca suntem ceea ce facem. Gandurile, sentimentele, vorbele noastre pot constitui ceea suntem doar daca sunt in concordanta cu ceea ce facem, daca ele nu sunt, atunci bariera intre ele si noi insine suntem chiar noi insine, iar ele constituie proiectia unui eu diferit intr-un viitor nedeterminat.
A lua in consideratie orice altceva, in detrimentul comportamentului, este o incercare pur romantica de a vedea un om altfel decat faptele sale il releva, incercare demna de Don Quixote. Este important sa precizez ca nuvela Don Quixote se termina cu Alonso Quixano vindecat de "romantismul cavaleresc", dar din ce in ce mai melancolic. Moare sanatos - a se citi cu o perceptie reala asupra lumii inconjuratoare - si nefericit :)

Maine despre mancare.

Post de Craciun

Da.
Post de Craciun. Pe 5 ianuarie. Uite asa :).

Pentru ca din motive datorate timpului liber reusesc o exprimare foarte clara, imi permit sa despic firul in 3 categorii de oameni in ceea ce priveste atitudinea fata de Craciun.

Ultrasii - Oamenii care se incapataneaza sa fie buni si fericiti de Craciun, musai buni si mai ales fericiti. Si care musai iti trimit un mesaj si iti spun ca Mosu` ... isi da drumu` pe horn si anul asta. (jumatate de poanta porcoasa). Si iti ureaza sa ... prinzi si tu ... macar o picatura.

Common people - Genul meu de oameni, cei care gasesc in sarbatori un moment de regasire, de introspectie poate, un prilej de a fi alaturi de cei dragi, daca nu fizic macar cu gandul.

Scepticii - Hai sa fim toti fericiti ca a venit Craciunul in pula mea! Da! Pseudo nihilistii, si chiar cei "vero" :).

Ati fost probabil in tineretile voastre la un concert unde spectatorii au cantat alaturi de interpreti, la spectacole in care performeii au reusit sa creeze o atmosfere deosebita, sa te faca sa ti se ridice parul pe spate (intrebarea nu se adreseaza doar lui Cataro)? Ati fost. Sigur ati fost. Ei ... ei sunt Mos Craciun.
Sau cand Duckadam a aparat 4 penalty la rand intr-un meci care a adus Cupa Campionilor Europeni in tara, atunci el a fost Mos Craciun.
Sau cand a batut Romania pe Argentina la CM din SUA ... Hagi a fost Mos Craciun ...
Sau cand m-am dus odata si am batut la o usa verde, aveam un buchet de trandafiri in mana, ma pregateam sa cant "pe cer cand apareeeee, primaaaaaa stea ... in lacrimi de dor, mi-e inima ..." :)). A deschis. Incredibil. M-a pupat.
Sau cand o dai tare cu bata-n balta. Catastrofal. Umpli lumea de apa. Si balta, in cele din urma iti raspunde cu un zambet :)
Sau cand stai la o bere cu prietenii si canta Pulp.

Sunt momente in care simtim o bucurie putin ilogica, (de parca ar trebui sa aiba vreo treaba cu logica), asta este Craciunul pentru mine, un penalty aparat, un sarut, balta ... o bucurie discreta, venita de nicaieri, cel mai probabil Laponia.