Despre timp, bani, libertate si ... legatura dintre ele

Am sa incep cu cliseul "timpul inseamna bani".

Perfect adevarat ar spune toti cei care pe care tumultul vietii i-a facut sa uite de fapt de unde au ponit si unde voiau sa ajunga, ratacitii le-as spune :).

Uitam de el si continuam... (Uitati de el!)

17 - 18 ani ... lumea este a mea ... o gramada de vise frumoase, toate realizabile : am o prietena, am sa ma casatoresc cu ea (ce ne-ar putea desparti? NIMIC!), am sa calatoresc pe toate continentele (nici nu`s asa de multe), am sa alerg suta de metri sub 12 secunde (100 m? un fleac ...), voi citi tot ce insemna literatura de calitate (am si eu standardele mele, iar timp ... timp nu este?) ...
Se intampla in perioada in care "timpul avea o nesfarsita rabdare cu oamenii". Dar odata cu trecerea, timpul isi pierde si el rabdarea. Dar El ... la cat de batran este ... ma gandeam ca ar trebui sa fie si intelept, iar inteleptii stiu ca rabdarea este una dintre cele mai de pret virtuti. Dar nu ...

23-24 ani ... lumea a ramas a mea. Visele? Toate acolo, poate Ea nu mai este acolo, dar visul a ramas. S-au inmultit ... au trecut ani in care am constatat ca pot mai mult, vreau mai mult ...

Apar primele probleme in momentul in care dau piept cu a trai pe cont propriu ... timpul incepe sa devina (timpul - timpul / 3). Asta se intampla deoarece ... nu stiu ... se intampla si gata. Pentru ca trebuie sa plateasca cineva chiria, mancarea si celelalte lucruri care deocamdata sunt "suport" pentru indeplinirea viselor ...

Ajungem la momentul cand cu tristete constatam ca pentru indeplinirea viselor avem nevoie de bani.
"Pai si aia cum ii fac?" Ma duc in fiecare zi la munca, 8 ore macar, ma duc si muncesc pentru libertatea mea, pentru visele mele. Pentru biletul la filmul care a aparut si vreau sa il vad, pentru spectacolul de teatru, am vazut afisul... pentru o carte care vreau sa o citesc, pentru o prajitura cu afine (si daca are zahar ce?), pentru inchirierea terenului unde joc fotbal(nu, nu e sport de golani!), pentru sticla de bere care o beau din cand in cand cu prietenii, pentru un buchet de flori (pentru ca le plac, iar noua ne place cand ele zambesc), pentru ... Si daca am multe, si tin la ele, si STIU INCA faptul ca ele sunt REALIZABILE, TOATE ... Deci ce fac? Cred ca pentru o perioada am sa muncesc mai mult ... va fi greu dar va merita efortul ...

Asa incepe sloganul "timpul inseamna bani" sa prinda contur si sa capete iz de adevar. Timpul trece, incepem sa facem compromisuri, dupa compromisuri, uitam cu usurinta ca banii sunt doar un mijloc si nu un scop in sine ... uitam de tanarul de 17-18 ani si privirea lui care spunea "timp ... timp nu este?". Nu mai vedem afisul spectacolului de teatru, la cinema ajungem mai rar decat la muzeu, florile oricum se ofilesc ... Prietenii? Muncesc si ei ... sunt ocupati, mai iesim, dar MULT mai rar.

Incet incet, banii devin scop in sine, in ciuda faptului ca ... bani se pot face, timp nu. Vreau 100 lei. Daca am x ore , ii fac. Ce se intampla daca vreau x ore? Primim 24 in fiecare zi ... alea sunt, nu se stie cate zile, indiferenti cati bani am avea.

Am sa ma opresc la 23-24 ani ... pentru ca daca continui as face-o in necunostinta de cauza.
Voi relua candva subiectul de la paragraful 29-30 ani.
Dar asta ... peste muuuuuulti muuuuuuulti muuuuuuulti ani. :)