Hai sa vedem care o are mai ... de demult

Prima amintire.
Primele cateva...

Imi amintesc vag de un caine mare alb si latos. Si de maica-mea si taica-meu imbracati ca niste hipioti, cum se uitau la caine. Si la mine. Pentru ca eram si eu acolo. In cusca.

Mereu le-am spus alor mei ca imi aduc aminte lucruri de pe la varsta de 2-3 ani. Nu prea m-au crezut. Le-am zis ca aniversare de 4 ani am facut-o la tara, ca stateam pe prispa si am mancat tort si am baut brifcor... ei nu prea isi mai aduc aminte, deloc chiar.

Apoi la trei ani si ceva ... tin minte ca am fost sa fac o poza, si m-au pus pe un scaun ... sa stau cuminte acolo. Din momentul in care m-au pus pe scaun pana au venit iar sa ma ia mi s-a parut o vesnicie, mai aveam putin si plangeam, lucru care se poate vedea si in poza. De catre mine.
Parintii mei cand se uita la poza spun: "uite ce frumusel si cuminte era". Cum ar veni ca acum sunt doar frumusel. M-au stricat. Societatea, da :). (Ce acord subiect-predicat...)

Cat despre povestea cu cainele si hipiotii ... am aflat ca a fost adevarata ... pentru mine cel putin.
Au venit parintii mei la tara, sa ma vada. Eu fiind un mare taran inca de mic copil. Bunicii nu erau acasa, erau la ... prasit. Eram acasa cu matusele mele si cu verisorii mei. Au venit ai mei ... s-au apucat de baut pe acolo ... taica-meu mai ales.
Dupa ceva timp au constatat ca eu lipseam. M-au gasit in cusca la cainie.
Tinand cont ca aveam 2 ani si ceva, pot sa va spun cu siguranta ca era un caine mare, de care se temeau toti, pentru ca era rau.
Au asteptat pana a venit bunica mea de la camp sa ma scoata de acolo. Bunica-mea nu se temea de caine. Femeie apriga bunica ...

Sau cand am fost la mare cu parintii si cu nasii mei de botez. Nasii mei au o fata cu 1 an mai mica decat mine. Mona ...
Dar nu am sa v-o povestesc asta acum...