A venit primavara.
A adus cu ea o intrebare : De ce anume cele mai frumoase povesti de dragoste sunt, (paradoxal?) cele neconsumate, neimpartasite, neimplinite, cele care ar mai fi avut multe de oferit?
In cele mai multe dintre aceste povesti, dragostea dintre cei doi este fara tagada. Este evident si stiut faptul ca cei doi se iubesc. Ceea ce sta in calea implinirii iubirii lor sunt de cele mai multe ori situatii exceptionalte. Vezi Romeo si Julieta sau ... Tristan si Isolda sau ... Oliver Barrett si Jennifer Cavalleri.
Ce s-ar fi intamplat cu aceste povesti daca ar fi avut de infruntat factori comuni. De exemplu saracia, vezi Ion Glanetasul si Florica sau aparitia unei terte persoane, aici exemplele pot fi multe.
Ce se intampla cu o poveste de dragoste supusa unei incercari comune? Pai ... nimic. O incercare comuna nu glorifica cu nimic o poveste de dragoste, nu ii da nici un fel de stralucire.
Gresit. :)
V-am pacalit.
Nu situatiile extraordinare, ci modul in care ele ii schiteaza pe protagonisti da masura povestii de dragoste. Lucru valabil si pentru intamplarile "obisnuite". Nu exista intamplari obisnuite, exista doar intamplari. Fiecare din ele arata o parte din ceea ce suntem. (Nu, nu am citit Paulo Coelho)
Frumuseatea unei povesti de dragoste este data de ... protagonisti.
Si atunci ce face ca povestile ne... sa fie mai frumoase?
Poate faptul ca ele, povestile, continua sa existe in ciuda a ... orice, prin sacrificiile pe care protagonistii sunt dispusi sa le faca pentru dragostea lor, fapt ce da si masura sentimentului.
Cateodata e bine ca o carte sa mai fie rasfoita dupa citire. Eu nefiind o persoana foarte perseverenta in actiunile sale (om al momentului), cedez tentatiei. Faptul ca nu regasesc raspuns la intrebarea mea in cartea este ... un lucru bun. Cred. Intelegi ce spun?
In incheiere am sa va propun un film : Propunere indecenta.
Data viitoare despre o carte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu