Sa va povestesc.
Sunt un om simplu. Cel putin asa ma vad eu, comun. O zi obisnuita din intervalul luni - vineri incepe cu - ma duc la "servici" .
La "servici" din cand in cand vine "femeia de servici". Ca sa faca curat. De obicei vine, nu spune prea multe, face ce are de facut, ne saluta si pleaca. Nu am atins inca stadiul de colegialitate, desi, pentru o perioada de timp lucram in acelasi loc. Nu v-ati gandit nici o clipa ca sunteti colegi cu "femeia de servici" de acolo unde lucrati nu? Ei ... na. Sunteti! :))))
Boon. Sa continuam. Intr-o zi, suna telefonul, doamna raspunde si poarta o discutie de genul:
(Incerc sa o reproduc din amintiri)
" - Da mama... si ce sa mai iau sa mancam in seara asta?
-...
-Ei rosii si salata! Da astea is scumpe mama ... noi avem bani de salata in fiecare zi ..." .
Ofteaza lung, se uita la mine (cred ca eram singurul din incapere) si spune : "Baietu` meu vre salata de rosii cu castraveti. El mananca numa bunataturi. Da de muncit nu munceste. De' ...". Apoi, cu voce joasa continua. "nici fetele nu ii plac...".
Aici deja chiar devenisem curios pentru ca nu prea intelesesem. Cum adica nu ii plac fetele? LA TOTI NE PLAC! Am intrebat-o cati ani are si cu ce se ocupa fiul ei. Dialogul a continuat la modul :
Ea : Fiu' meu are 20 de ani, nu munceste, sta acasa, nu stiu ce sa ma fac cu el! Mancare numa buna vre!
Eu : (fixat inca pe treaba cu fetele) Dar ... cum adica nu ii plac fetele?
Ea : (sta cateva secunde se uita la mine) Dumneata esti un om tanar, modern nu?
Eu : Da ...
Ea : Nu ii plac fetili. Lui ii plac baietii. Iaca asa e la mine. Am doi baieti. Unu bun si unu rau.
Pe langa comicul de situatie, care, nu stiu daca am reusit sa vi-l transmit, un "castig" mai important al acestui episod a fost gandul cu care am ramas dupa aceasta discutie.
Tonul cu care a purtat discutia la telefon cu "fiul cel rau", precum si felul in care a vorbit cu mine despre el, in ciuda cuvintelor rostite, totul emana dragoste fata de fiul ei .
M-am intrebat in acel moment care o fi atitudinea si comportamentul tatalui sau.
luni, 12 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu